Osteoporoza este o afecțiune caracterizată prin scăderea densității și calității masei osoase, ceea ce face ca oasele să devină mai poroase, mai fragile și mult mai predispuse la fracturi. Cele mai afectate sunt oasele încheieturii mâinii, șoldului și vertebrele toracice sau lombare.
La femei, riscul de a suferi o fractură din cauza osteoporozei este de aproximativ 40%, comparativ cu 13% la bărbați. Afecțiunea este mai frecventă la femei, din cauze hormonale și din cauza structurii osoase mai fine, dar apare și la bărbați, mai ales după vârsta de 70 de ani.
După 50 de ani, 1 din 4 femei și 1 din 8 bărbați suferă de osteoporoză. Prevenirea acesteia este esențială, deoarece fracturile pot duce la dureri cronice, pierderea autonomiei și reducerea calității vieții, în special în cazul fracturilor de șold.
Prevenirea bolii este esențială, deoarece fracturile pot avea consecințe severe: dureri persistente, pierderea autonomiei și scăderea calității vieții, mai ales dacă este afectat șoldul. Vestea bună este că, atunci când este diagnosticată la timp și tratată corect, mai ales în stadiile asimptomatice, osteoporoza are un prognostic excelent.
Există mai multe forme de osteoporoză. Cea primară reprezintă marea majoritate a cazurilor și include osteoporoza idiopatică, rară și întâlnită la copii și tineri cu funcție hormonală normală, osteoporoza postmenopauză, care apare între 51 și 75 de ani ca urmare a scăderii nivelului de estrogen, și osteoporoza senilă, legată de îmbătrânire și de scăderea activității celulelor care formează țesut osos. Mai rar, osteoporoza poate fi secundară altor boli sau tratamente – cum ar fi insuficiența renală, tulburările endocrine, administrarea îndelungată de corticosteroizi sau alcoolismul.
Boala evoluează lent și, de cele mai multe ori, nu dă semne timp de ani întregi, motiv pentru care este cunoscută și ca „afecțiune silențioasă”. Primele semne pot fi subtile: pierderea treptată a înălțimii, curbarea spatelui cauzată de tasarea vertebrelor sau dureri de spate acute care se accentuează la efort. În stadiile avansate, pot apărea fracturi chiar și în urma unor traumatisme minore. De multe ori, pierderea masei osoase este descoperită abia după o astfel de fractură.
Procesul natural de remodelare osoasă implică formarea permanentă de țesut nou și resorbția celui vechi. Densitatea osoasă atinge un maxim în jurul vârstei de 25 de ani, rămâne stabilă aproximativ un deceniu, apoi începe să scadă treptat. După menopauză, pierderea osoasă se accelerează semnificativ din cauza scăderii nivelului de estrogen. La bărbați, procesul este mai lent, dar după 70 de ani riscul de osteoporoză crește considerabil, mai ales dacă stilul de viață este sedentar sau dacă aportul de calciu este insuficient.
Diagnosticul de osteoporoză este suspectat la persoanele care suferă fracturi în urma unor traumatisme minore sau care prezintă factori de risc. Medicul analizează istoricul familial, prezența altor boli, momentul instalării menopauzei și stilul de viață, iar dacă este necesar, recomandă efectuarea unei densitometrii osoase (DEXA). Aceasta este metoda standard prin care se măsoară densitatea minerală osoasă și se stabilește gradul pierderii de masă osoasă. Investigația este recomandată tuturor femeilor peste 65 de ani, celor între 50 și 65 de ani cu factori de risc și bărbaților peste 70 de ani.
Tratamentul osteoporozei combină mai multe abordări. O alimentație echilibrată, bogată în calciu și vitamina D, este esențială, iar suplimentele pot fi necesare dacă aportul din dietă nu este suficient. Limitarea consumului de cafea și alcool și renunțarea la fumat contribuie la menținerea sănătății osoase. Activitatea fizică regulată joacă, de asemenea, un rol important, ajutând la menținerea masei osoase și la reducerea riscului de cădere. Totuși, unele activități intense sau care implică răsuciri și aplecări trebuie evitate, iar programul de exerciții trebuie stabilit împreună cu medicul.
În completarea acestor măsuri, medicul poate prescrie tratamente medicamentoase. Bifosfonații sunt considerați prima opțiune, deoarece reduc pierderea osoasă și scad riscul de fracturi. Alte opțiuni includ calcitonina, care poate diminua durerea după o fractură, raloxifenul – util mai ales la femeile care nu pot lua bifosfonați – și parathormonul, care stimulează formarea osoasă în formele rezistente la alte terapii. Terapia de substituție hormonală cu estrogen sau progesteron poate fi eficientă în prevenirea pierderii osoase la femeile aflate în postmenopauză, dar trebuie cântărite atent riscurile și beneficiile ei. În cazurile severe, cum ar fi fracturile de șold, poate fi necesară intervenția chirurgicală, iar în hiperparatiroidism, îndepărtarea glandelor paratiroide poate îmbunătăți densitatea osoasă.
Prevenția rămâne cea mai bună strategie împotriva osteoporozei. Adoptarea unui stil de viață activ, o dietă bogată în calciu și vitamina D, renunțarea la fumat și reducerea consumului de alcool și cafeină pot reduce cu până la 50% riscul de fracturi. Exercițiile fizice sunt benefice la orice vârstă: în copilărie și adolescență contribuie la formarea unui schelet solid, la vârsta adultă încetinesc pierderea osoasă, iar la vârstnici reduc riscul de cădere.
Osteoporoza poate fi gestionată eficient atunci când este descoperită la timp și abordată corect. Cu atenție la stilul de viață, monitorizare medicală regulată și tratament adecvat, este posibilă menținerea sănătății oaselor și a calității vieții, chiar și la vârste înaintate.
